Tranzitia digitala in productie

Transformarea digitala este utila si necesara companiilor de productie care vor sa ramana competitive pe piata. O arata studiile, prezentarile si discutiile din mediul de business. Cu toate acestea, aceasta transformare digitala genereaza inca multa confuzie in randul managerilor din productie.

Chiar daca lumea devine din ce in ce mai digitala, cei mai multi producatori raman prudenti sau sceptici cand vine vorba de investitii in noile tehnologii. Unii resping ideea solutiilor digitale, altii ii opun rezistenta si numai o mica parte sunt in avangarda.

In era transformarii digitale, rolul analizei datelor in procesul decizional creste foarte mult, iar companiile care au inteles asta pun in centrul atentiei lor modul in care colecteaza, gestioneaza si obtin valoare din datele culese. Ele sunt cele care cauta nemijlocit sa ajunga la tehnologiile care le pot facilita acest demers.

Asadar, fabricile mai avansate sunt cele care si-au pus de mai mult timp ca obiectiv strategic in planul de business atingerea maturitatii analitice. Un model de maturitate analitica este o secventa de pasi sau etape care arata evolutia companiei si capacitatea ei de a-si gestiona datele si de a le utiliza pentru fundamentarea deciziilor de afaceri. Maturitatea analitica descrie in acelasi timp si cat de eficient isi folosesc ele resursele pentru a obtine valoare din date.

E greu de crezut ca, avand la indemana solutii avansate, multe companii nu se folosesc de tehnologie. Ele continua sa-si gestioneze operatiunile cu pix si hartie, la un nivel de baza. Datele sunt colectate si gestionate proponderent in scopuri contabile, fara o strategie clara sau structura analitica, ci doar pentru a-si oferi cat de cat o intelegere a realitatii. In majoritatea cazurilor, singurele rapoarte disponibile sunt cele care le reflecta rezultatele financiare.

De multe ori, rapoartele sunt create ca raspuns la solicitarile ad-hoc venite din partea managerilor, iar deciziile se iau mai ales pe baza intuitiei, experientei, perceptiilor sau a bunei traditii.

Astazi, companiile se mai folosesc si de anumite softuri, de cele mai multe ori create in-house, cu resurse limitate, pentru a-si culege date istorice si statistice si pentru a le prezenta intr-un format mai usor de inteles managerilor, care incearca apoi sa le interpreteze. Astfel de companii nu pun prea multa baza pe accesul la informatii in timp real sau pe prognoze si tendinte.

In cazul lor, principala provocare este legata de absenta viziunii in intelegerea valorii prelucrarii datelor analitice. In multe cazuri, nu exista nici macar dorinta de a depune efort si resurse in dezvoltarea capacitatilor analitice, in principal din cauza lipsei de cunostinte. Schimbarea mentalitatii si atitudinii managerilor ar putea fi un punct de plecare pe calea catre maturitatea analitica.

In practica, pentru fiecare decizie pe care o iau managerii din productie este bine sa existe la baza prognoze sau predictii si nu doar date istorice. Este important sa intuiasca tendintele daca vor sa faca fata schimbarilor bruste la nivel de cerere, datorate tot mai des fluctuatiilor mari ale unei economii globalizate. Prognoza ii poate ajuta sa faca fata acestor probleme, dar analiza datelor ii poate ajuta si mai mult. Interpretand datele isi pot estima costurile si isi pot eficientiza mai bine productia.

O alta parte dintre manageri se intreaba daca sa aduca in fabrica oameni noi, cu competente digitale, pentru a crea un cadru propice transformarii digitale, sau daca e mai bine sa apeleze la consultanti. Cei mai multi se intreaba ce parti din strategia de afaceri si din modelul de business ar trebui sa schimbe si daca acest lucru chiar merita efortul.

Raspunsul e unul singur, acela ca managerii vor fi nevoiti sa gaseasca modalitati de a intelege si de a lua parte la transformarea digitala. Neexistand o reteta general valabila, ei vor fi obligati sa-si caute solutiile cele mai potrivite pentru fiecare activitate, tinand cont de gradul maturitatii analitice la care compania lor se afla in acest moment.

Fiecare solutie, indiferent de alegerea facuta, trebuie sa-si ia de undeva datele si sa faca ceva cu ele. Asadar, inainte de a-si cauta solutiile potrivite in piata, ar fi util ca managerii sa-si evalueze mai intai capacitatea organizatiei de a colecta date, respectiv de a le analiza, apoi sa se gandeasca la alegerea solutiei, la modul de implementare, la intretinere, cost si beneficii.

In alegerea unei solutii este util sa caute mai intai informatii despre tipul conectorilor si compatibilitatea lor cu sistemele actuale pe care le au si sa cantareasca daca vor continua sa le utilizeze sau daca le vor inlocui. Apoi, sa ceara furnizorilor detalii despre abilitatile solutiilor in pregatirea si prelucrarea datelor, despre viteza de livrare si frecventa reimprospatarii si, nu in ultimul rand, despre capacitatea de scalare a datelor.

Cel mai adesea, initierea procesului de achizitie poate incepe ca urmare a observarii unei probleme in cadrul companiei sau a vreunei oportunitati. In aceasta etapa, printre altele, se identifica tipul de solutie si se formeaza echipa de proiect. Achizitionarea unei solutii inseamna cumpararea acesteia si crearea unei echipe de specialisti din cadrul companiei, pentru a realiza pregatirea si implementarea. Echipa de specialisti trebuie sa fie formata din utilizatori finali reprezentativi, specialisti IT, manageri cheie si un consultant intern, provenit din mediul industrial. Toti acestia vor lucra in timpul implementarii alaturi de specialistii furnizorului.